Viața este în mâinile noastre

Progresul este o lege a naturii.
Finalitatea vieții umane constă în a oferi tuturor oportunități pentru a evolua. Dar este necesar să conștientizăm că această evoluție se produce prin multă muncă și că nimeni nu poate face această muncă pentru noi.
Vrem să ne schimbăm? Vrem să emanăm parfumul pe care îl emană cei pe care îi admirăm?
Vrem să știm cum să atingem pacea și mareția înțelepților?
Toate acestea ne sunt date. Dacă n-ar fi posibil, Dumnezeu nu ar fi just, deoarece ar fi beneficiat doar câțiva dintre fiii săi, ca purtători de asemenea virtuți, defavorizând pe mulți dintre noi.
Asemenea injustiție însă nu există.
Putem să iradiem parfumul iubirii, pacea spiritelor evoluate și să avem înțelepciunea înțelepților. Dar trebuie să cucerim toate acestea. Nimeni nu poate să se alimenteze pentru noi, pentru a menține corpul nostru viu. Ceea ce va fi ingerat de altcineva, va aduce beneficii aceluia și nu nouă.
Spiritual, procesul este același: nimeni nu poate să facă eforturi în locul nostru, pentru ca noi să ne perfecționăm. Ceilalți pot să ne ofere lumina care să ne permită să descoperim cum să facem, dar efortul nu poate fi decât al nostru.
Acest lucru care pare atât de simplu și de cunoscut ne face să reflectăm de ce ne plângem de multe ori că suntem sau singuri, sau când îi vedem pe alții care au obținut poziții înalte ne simțim demoralizați pentru că suntem foarte departe de ei. Însă în timp ce gândim și simțim astfel de diferențe, ne menținem într-un stadiu de calm, care ne păstrează statici în nivelul nostru evolutiv și adoptăm o atitudine de așteptare crezând că doar timpul ne va putea transforma, sau că vor ajunge anumite momente-cheie în viața noastră care vor provoca mari schimbări.
Evoluția se cucerește prin munca simplă, dar constantă, în fiecare minut din viața noastră. Fiecare minut este ideal ca să dezvoltăm iubirea noastră pentru cel care este alături de noi. Fiecare moment este potrivit pentru a citi o carte și a ne îmbogăți cunosțintele noastre, pentru a face încă un curs ca să acumulăm noi informații.
Principiile pentru a acționa astfel nu ne sunt impuse de nimeni, deoarece trebuie să pornească din sinele nostru intim. Noi suntem aceia care mergem sau ne oprim. Suntem noi cei care decidem să muncim sau nu, suntem noi constructorii vieții noastre, și nimic nu trebuie să sperăm, dacă nu ieșim în căutarea a ceea ce pretindem să cucerim.
Astăzi, dăm pașilor noștri direcția pe care o dorim și alegem direcția în care dorim să mergem.
Fără îndoială, acesta e momentul pentru a începe călătoria noastră, pentru a cuceri ținta pe care pretindem să o atingem. Aceasta nu va veni la noi: din contră, noi întotdeauna trebuie să mergem în cautarea sa, deoarece dacă ramânem imobili vom continua la aceeași distanță de ceea ce pretindem să cucerim.
Viața este în mâinile noastre! Ce vom face cu ea?